|
|
Ei bine dragii mei, in sfarsit m-am hotarat sa scriu si eu despre ce se mai intampla prin ograda proprie in ultimile 9 luni. Pentru ca, nu-i asa, "lucru bun la noua luni" (ce-i drept elefantii gesteaza si cate un an deci inca sunt in grafic :P).
Intrucat anul acesta marchez o aniversare personala si subiectiva - 10 ani de cand am devenit broscar cu acte in regula iar Conchita a devenit a mea (prima mea masina luata din primii mei bani munciti si prima masina dupa luarea carnetului precum si prima masina cu care am facut primele accidente si patanii automobilistice cu roti zburatoare :P, nu in ultimul rand masina gasita de mana cu fosta mea prietena actuala sotie - deci tot atatea repere subiective), la sfarsitul anului 2009 am hotarat ca e momentul ca "fata" sa intre la tratament.
Cei 28 de ani de existenta si-au spus cuvantul. Venita prin 93 in Romania, probabil intr-o stare mediocra si carpita cu te miri ce, am pastrat-o asa mai mult de frica de a nu incapea pe mana vreunui carpaci si mai mare care sa o termine de tot.
Si, chiar cand rabdarea incepea sa se imputineze iar tabla sa se subtieze, experienta si exemplul pozitiv al unui confrate forumist m-a determinat sa apelez la serviciile celui care i-a readus in parametrii masina.
Si uite asa, in 16 decembrie 2009, dupa calcule, socoteli si scobeli prin buzunare, Conchita a plecat, la 6.30 dimineata, pe platforma, pe un crivat teribil, de acasa.
Un instantaneu ale acelei memorabile despartiri exista undeva prin colturile unui telefon, salvat apoi pe calculator.
Din acel moment, un lung proces de reinnoire, precedat de o "disectie" totala, a facut posibil ca in prezent Conchita sa se poata lauda ca, atunci cand va iesi de pe usa atelierului, semnele suferintelor trecute sa se fi estompat sau chiar sa fi disparut.
Saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, banut dupa banut, hainele Conchitei au inceput sa se schimbe, insasi substanta ei sa cunoasca o inlocuire ampla.
"Ea" se afla inca la "doctor". Avand in vedere insa ca "operatia" a intrat in linie dreapta si multe lucruri sunt de vazut si de povestit, aici voi incepe sa astern filele jurnalului de restaurare, cronologic si cu poze exemplificative.
Sa incepem...
16 decembrie 2009 - vant, zapada, frig! La lumina proiectoarelor, Conchita urca pe platforma cu destinatia - la doctor!
Deja in primile zile de la instalarea ei in spital, doctorii au si intervenit in forta, procedand la extirparea zonelor "canceroase" si inlocuirea cu repere noi. Primul vizat a fost botul masinii.
Desi aparent intreaga, masina se afla sub asaltul coroziunii, din fericire pentru ea si pentru mine, primul.
A urmat inlocuirea si a zonei din spate
Probe, masuratori, incercari, astfel incat reperele sa se imbine asa cum trebuie.
S-au inlocuit in prima faza: fusta fata, fusta spate, fundul de roata de rezerva, elementul de caroserie din spatele rotii de rezerva cu adancitura, capetele de contraaripi fata si spate.
In ianuarie 2010 masina a fost ramforsata perimetral si diagonal, taiata pe burta ca o conserva (fiind atat sudata cat si ruginita) si separata caroseria de sasiu.
Amploarea distrugerilor si a carpacelilor identificate a crescut dar nu ne-am dat batuti.
Zi dupa zi, canalele, portiunile de caroserie afectate de rugina sau de accidente anterioare ori de reparatii nereusite au lasat locul elementelor noi, reparatiilor corecte: stalpii inferiori ai usilor, zonele din lateralul si spatele caroseriei, firewall-ul (aici s-a executat o "grefa" de pe un element de tinichigerie nou, in conditiile in care acesta nu a putut fi utilizat ca atare datorita incompatibilitatii matritei cu reperul original  )
In timp ce caroseria isi regasea trainicia anterioara, a venit randul sasiului de a se imbraca in haine noi; ca la carte,totul desfacut, curatat, aliniat, sudat
Lucrurile au avansat in luna ianuarie si inceputul lunii februarie. Cele doua componente majore ale masinii incepeau sa se inteleaga tot mai bine una cu alta, astfel ca atunci cand s-a trecut la proba si la ultimele retusuri, caroseria a aterizat pe sasiu ca in prima ei zi de existenta.
Altor detalii le-a venit randul - refacerea prinderilor de chedere de la capote de ex.
Pe masura ce lucrarea a inaintat, noi si noi detalii au necesitat atentie, cum ar fi de ex. zona franei de mana, care, surprinzator, inca de la achizitia masinii prezenta urme de "violenta" si deteriorari, astfel incat a trebuit sa grefam cu totul un suport intreg. Pana si manerul franei nu era complet, cuiul de centrare al cablurilor lipsea astfel ca niciodata nu am putut sa imi reglez corect frana de urgenta - manerul a fost inlocuit si el cu unul bun.
Refacerea sasiului a continuat, fiind inlocuiti si suportii de scaune; in paralel caroseria a intrat intr-o noua etapa, aceea de pregatire pentru vopsitorie; urmele unui vandalism recent din 2006 (tavanul a fost infundat) a necesitat masuri speciale de indreptare si diminuare a denivelarilor aparute cu acea ocazie nefericita.
Tot ce s-a putut pasiviza a fost acoperit si protejat de coroziunea viitoare. Imbinarile cu probleme au fost etansate.
Ehhh si distractia a continuat... cu schimbatul!
Capota fata, lovita si de subsemnatul de cateva ori, a plecat sa se odihneasca dupa un incercat serviciu; de asemenea si aripile fata; in locul lor, o capota s/h de calitate excelenta, de pe piata de profil din Germania si un set de aripi noi, calitate VW de Mexico - groscioare in carnita si rezonabil finisate.
Usa stanga, ciuruita de efectele substantelor de dezapezire din anii cat a stat, umila, la rigola, urmeaza sa faca loc unei usi intr-o stare incomparabil mai buna; usa dreapta, desi mai ferita, e in curs de expirare iar incercarile de resuscitare nu se justifica asa ca va fi inlocuita de una in firea ei; sa mai zic? Capota spate era gata lovita, bine de tot si tencuita - asa a venit, cu masina, la vanzare  ; drept pentru care s-a retras si ea la depou si a lasat loc unei capote German quality, s/h.
Probabil deja va veti intreba cam ce a mai ramas din vechea masina! Esenta, domnilor, esenta :P ! Chiar si Acropola a fost reconstruita, dupa bombardamentele turcesti, cu pietre din alte locatii; asta ar insemna ca nu mai e Acropola? 
Intre timp, mai taras, mai grapis, mai cu pauze (e criza, moncher!) a venit primavara, natura a inflorit, a trecut si primavara, ba chiar a venit vara, dar explozia de culoare nu a ocolit-o pe Conchita. Asa cum ii sade ei bine, in straie originale, o nuanta calda de Mars Rot LA3A i s-a asternut pe rotunjimi.
Si, asa cum ii sade bine oricarui atelier, pisica-mecanic e nelipsita din peisaj.
Ar mai fi de spus ca, in paralel, sasiul si elementele de mecanica au fost reconditionate atat tehnic cat si estetic, chiar daca nu se vad - mai ales ca n-am mai apucat sa fac multe poze in sensul asta. Bucse la bara stabilizatoare, diverse garnituri si garniturici pe sasiu, inclusiv chederul perimetral la imbinarea caroseriei cu acesta, n-are rost sa le zic ca le stiti si voi
Inca un membru al echipei tehnice, in pauza de masa...
Si, usor usor ne apropiem de zilele noastre, de timpul prezent. Pentru a putea demara reechiparea masinii, s-a montat tapiteria interioara, care, sa zic asa - "face toti banii"!
Zilele astea am luat la mana accesoriile de interior - spalat parasolare, butoane, manere, dublura de bord; pentru cea din urma trebuie sa o repar pe spate, s-a scalciat un pic si i-a iesit ramforsa de fier din jurul gaurii de radio; grila din dreapta vitezometrului va reveni la normal in sensul ca va fi intreaga, anulandu-se ceasul de benzina mecanic (se repune in functiune cel electric din ceas)
in bord, s-ar putea sa apara, fie in stanga butonului de lumini, fie pe grila din dreapta, indicatorul presiunii in instalatia de franare, element optional la acest model; de asemenea un buton de lumini de ceata, o bricheta, sub bord o plansa simpla cu trei ceasuri: presiune, temperatura si voltmetru sau ceas; radioul va fi din anul ei, un blaupunkt stereo cu iesiri pentru patru boxe, cu cass
mai trebuie reconditionata polita capac kamei de deasupra portbagajului din spate - vinil nou, panouri noi (cele vechi sunt traforate pentru boxe) precum si polita kamei de pe tunel, in fata schimbatorului de viteze
acum incepe, usor usor, partea simpatica - alergatul dupa accesorii, lustruitul celor existente...
in perspectiva apropriata mai sunt de vopsit si de echipat usile si capota fata; pe urma mai vedem cum inaintam cu reechiparea si cu motorul...
PS - caut un soclu de semnalizare de bara, musai de broasca - ala de golf 1 e diferit ca dimensiuni si nu se pupa cu sticla originala, curbata...
|
|
, dar, pina la urma, ne-am rezumat la o "discutie cu caracter pedagogic" (
in urmatoarele zile se prefigureaza pregatirea si vopsirea acestora!
