tipatescu
Moderator
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1459
|
|
Eu as fi pastrat topicul asta, curat, doar pt poze, impresii, pareri generale, fara multe emoticoane si povesti /postari seriale foiletoane interminabile si neconcludente, si intrebari cu un schepsis ascuns in emoticoane .... Asa, mai bine fiecare isi scrie in casuta lui. Acum, el a fost deschis de Radu ... el e proprietarul. Pana la urma ce zice Liviu se regaseste si in topicul lui. Pareri ?
Nu sunt invidios si nici n-o sa fiu niciodata pe nimeni ... daca intreaba cineva. Doar obosit, -intr-o masura - de interminabile necazuri si probleme create tot de oamenii care se plang de ele ... Una sunt anumite chestii haioase, povestite din registre diferite si alta e sa vezi permanent aceleasi improvizatii, superficialitati de genul inventarii unei chiuvete pe roti ... intrebari fara raspuns, planuri ipotetice pentru prinderea hotilor ... Te plictisesti si apoi te enervezi daca ele apar SI in linistea topicului de "la tara".
Soarecii care rontaie in peretele de paianta sunt unul din motivele pentru care o sa fac intr-o buna zi una cu pamantul casa de la mosia din Baragan. In Tg-Jiu, Oltenia, nu am avut niciodata soareci care sa rontaie noaptea prin ziduri. A, ca se mai catzarau in pod sau intrau la bucatarie, sau in pivnita, era altceva ... dar sa faca culcus in peretii casei, niciodata. Bine, era si altfel construita ... si era locuita permanent, cu caini si 1-2 pisici. O gospodarie se intretine zilnic, nu saptamanal. Ai batrani nu au folosit niciodata otravuri, chimicale sintetizate pentur insecte sau pentru soareci. Pt molii mai foloseau unele plante si tot din plante faceau niste turtitze, pentru gandaci sau soareci. Dar de obicei soarecii ii prindeau in capcane, cum spunea MishuL ... cu deosebirea ca ii dadeau la matze. Aveau razboi de tesut, trior, vanturatoare, stupi cuptor pentru paine si multe altele. Sincer sa fiu, civilizatia pe care am cunoscut-o de mic copil, civilizatia de la mine de la tara, nu am mai regasit-o. S-a dus dracului ... Am inceput sa cred ca eu mi-am trait copilaria intr-o zona rupta de lumea comunismului.
Apoi, cred ca e o diferenta intre a bantui rematul si a vinde piese pe olx si a te ocupa de o gospodarie de la tara ... asa cum eu unul, cel putin, imi imaginez. Fiecare "meserie" cu rosturile ei. A, ca vrei sa cresti struti, e una ... ca locuiesti la tara si faci naveta in fiecare zi la oras, e alta ... iar ca faci planuri pentru un biznis care sa mai si mearga la 40 km de civilizatie, in conditiile unor vecinatati cu alt grad de cultura si civilizatie decat al tau, e complet altceva ... Parerea mea e ca sansele sa iti rezervi o viatza ca sa te pui macar in acord cu vecinatatile sunt prea mari ... in conditiile in care tu speri intr-ascuns sa faci naveta si sa aduni pe langa casa si sa tii fiare si alte lucruri la care sa mesteresti precum simteai nevoia la bloc. Dar, dar ma rog, daca Liviu zice ca se poate ... si in cadru absolut familiar, fara sa beneficiezi de o comunitate, de oameni de paza sau alte fiinte umane pe care sa te bizui (in afara familiei) atunci ramane sa ne demonstreze.
Legat de pureci, n-as stii ce sa zic, cand eram la tara in vacante, mai prindeam cativa pureci seara, pe picioare .. .de la catei probabil. Insa dupa spalatul la lighean de seara inainte de culcare, si pentur ca mentineam o anume curatenie, nu imi amintesc sa fi fost ceva insuportabil ... era chiar haios si abia asteptam sa simt un purice ca sa il prind, sa il strivesc ... Plosnite si capuse nu am avut, deci nu stiu. Plosnite am cunoscut doar cand tata, dupa Revolutie, fiind nevoit sa faca naveta vreo sase luni cu trenul in alt oras, a adus de pe tren, probabil. Au intrat in mobilier ... si a fost nevoie sa plecam doua saptamani in vacanta in vara in care au aparut, sa inchidem toate usile si sa aruncam cu vreo trei patru galeti de "cianura" sau ce o fi fost, concentrat prin casa ... Dupa aia nu am mai vazut. Dar sunt scarboase rau ... sunt plate, intra mai ales in palul melaminat sau intre imbinari ... si cand se umfla de sange se fac ca niste bilutze de rulmenti ...
Mda, cred ca eu unul am ramas agatzat prea mult in memorii 
|
|