 RaduIadmin.Din: Bucuresti
Postari: 3419
|
|
Patronul. De obicei, un tip care a furat ceva de la stat. Copos, Becali, Voiculescu au corespondenţi la un nivel mai mic peste tot în România. A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii. Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi conducă businessul.
Directorul. A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care
poate ajuta afacerea. Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y.
Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă. Că nu are
experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative.
Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu oamenii. Angajează
oameni la fel de nepricepuţi ca el. Cumpără un server de 200 milioane, dar
se zgârceşte să plătească 200€ pentru cineva care să îl pună pe picioare.
Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul “lasă bă că avem loc”. Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo... Închide uşa biroului când urlă patronul la el. Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri, tastaturi şi mauşi pentru computerele angajaţilor. Preferă să plătească 300€ rata la maşina angajatului + benzină decât să îi mărească salariul cu 200€. După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chifelele sale şi angajează juniori uşor impresionabili. Consideră că e de datoria lui să aibă o amantă, indiferent
dacă soţia e urâtă sau frumoasă.
Echipa de vânzări. Se cred cei mai mari şi mai tari din firmă şi la orice
răspund cu “dacă nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel puţin jumătate
din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi ar vrea să îi ia locul,
dar nu au curajul necesar să îl conteste pe faţă, aşa că se mulţumesc să
îl sape pe la berile cu colegii de suferinţă. De multe ori nu ştiu ce
vând,
încurcă comenzile, trimit specificaţiile aiurea şi apoi dau vina pe
muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot face vânzări în condiţiile
astea. Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate
informaţiile posibile, pentru că, şi aici citez, ”sunt clienţii mei”.
Contabilele. Sunt nişte doamne nefutute de ani de zile. Şi asta înseamnă
că orice problema ai avea, ele sunt ocupate. La ce îţi trebuie adeverinţa?
Ete na, trebuia să vii să mă deranjezi. Tu nu ştii că am treabă? Chiar
dacă au predat bilanţul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de muncă,
pentru
că solitaire nu se joacă singur. Odată trecute de 40, ori sunt foarte
blazate
şi nervoase, ori se distrează de rup barurile...
Fetele de la Marketing/PR./Plan: Au făcut cel puţin o facultate si au vise
mari.
Declară în orice împrejurare, chiar şi neîntrebate, că anii ‘50 au fost
cei mai grozavi dpdv al publicităţii şi îşi doresc să lucreze într-o
agenţie de advertising, unde să mute munţii cu ideile lor, de obicei
creţe.
Fac front comun cu pizduţele de la vânzări şi se plâng în grup când ies
seara în oraş pe diverse teme. Îşi sincronizează ciclul şi au acasa un
manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le bagă în seamă, pentru că e
plictisit de sclifoselile lor. Vacanţe în străinătate şi poză cu
manelistul în background pe calculator şi telefon, obligatoriu!
IT-ul. Orice ar face, trebuie să îţi dea de înţeles că eşti cel mai
prost din firmă. De aceea el are parola de administrator, pentru că tu
eşti
un netrebnic care nu ştie nimic şi nu merită să se afle în prezenţa lui.
Când nu rupe banda firmei cu pornache, joacă un joc online sau se plânge
pe
forumuri de geeks că este muncit ca un sclav. Abia aşteaptă să îl întrebe
directorul ce poate face să oprească scurgerea de informaţii din firmă ca
să poată instala radmin şi să se distreze.
Magazionerul. Este foarte plictisit şi enervat de fiecare dată când ai
treaba cu el. Dacă îndrăzneşti să îi sugerezi să se grăbeasca, îţi
răbufneşte în nas că el e şef peste magazie şi îţi dă ce vrea şi dacă
are el chef. Tremură în faţa directorilor şi se dă cocoş în faţa
şoferilor şi a femeii de serviciu.
Şoferii. Ei urăsc pe toata lumea, în mod egal şi din principiu. Scopul lor
în viaţă e să îşi ia telefoane şi să se plângă că trebuie să
muncească în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de făcut şi
serviciul îi cam încurca. Cel puţin unul visează să ajungă la vânzări
sau să conducă firmă, pentru că el ştie ce e în neregulă, şi le
împărtăşeşte asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina
şi pe maşina firmei. Aşteaptă ca fata de la vânzări pe care o plimbă
atâta prin oras să îl invite la ea într-o seară, pentru că, nu-i aşa, o
serveşte mereu şi îşi rupe din timpul lui important pentru ea.
Femeia de serviciu. Ea e supărată că trebuie să facă curat şi cafele. Nu
înţelege de ce trebuie tocmai ea să dea cu mătura sau cu mopul sau de ce
trebuie ea să ştie când nu mai e hârtie la baie. Le urăşte pe curvele de
la vânzări şi de la marketing, dar se dă bine pe lângă ele pentru că are
o fata care are nevoie de serviciu.
Secretara. Scopul ei în viaţă e să se aboneze cu mailul
;http://us.mc461./. mail.yahoo.com/mc/compose?to=
>
la siteurile de bancuri şi de porcărele. Nu ştie niciodată nimic. Nu are
chef să se ducă la director în birou, nu are chef să îi facă legătura cu
furnizorul X. Visează să ajungă la vânzări sau la marketing, pe care le
consideră joburi mai uşoare decât ceea ce face ea, şi când ajunge se
poartă mizerabil cu secretara..
Muncitorii. Ăştia sunt urâţi de toata lumea şi toate se sparg în capul
lor. Jumătate nu au chef de muncă, restul o fac in dorul lelii, de teamă
să
nu fie concediaţi, pentru că au rate şi copii.. Urăsc şoferii pentru că
stau toata ziua în maşină în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vânzări,
pentru că stau toată ziua pe scaun şi au salariu mai mare, pe director că
nu
angajează mai mulţi oameni, ca să poată dormi şi ei la serviciu câteva
ore. Nu pleacă din firmă decât daţi afară şi le e lene să gâdească un
pic.
Amantele. Sunt prezente peste tot, în funcţie de ale cui sunt. Amanta
magazionerului e femeie de serviciu, amanta şoferului e secretară, amanta
şefului e la marketing… Şe ştiu care sunt în firmă şi sunt urâte de
toată lumea, deşi toţi se poartă frumos cu ele. Visul lor e să se
integreze
cât mai bine în colectiv, să aibă impresia că şi ele contribuie cu ceva,
în speranţa ca vor fi invitate la ieşiri în club de colegele de
departament.
În momentele post-coitum varsă amantului tot ce ştiu şi sugerează cine ar
trebui dat afară. E singura care zâmbeşte sau are o mimă inocentă atunci
când directorul ţipă la toată lumea.
_______________________________________
VW1200/1964
MZ ES 175/1, 250cc / 1960
--------------------------------------------------------------------------
http://r-si-r-doctori-in-broaste.go.ro , http://rrtech.lx.ro/ , http://www.srarhi.lx.ro/
|
|
e cam prea exagerat... 
